Home » de prin online » Seriale » Episodul 3 : Micul Erou

Micul Erou-
Adi este iarăşi liber să facă ce vrea, însă incepe să îşi piardă controlul.
Petrică Leu nu vede cu ochi buni isprava lui Adi, consideră că noile sale escapade vor atrage atenţia altor găşti ce vor aştepta la cotitură dar şi atenţia mai marilor din poliţie, care până acum se făceau că nu îi văd.

Adi în goana s-a după glorie, decide că nu este subordonatul nimănui, aşadar îşi formează o proprie familie, o întreţine din banii proveniţi din taxa de protecţie. Petrică Leu observă încasările tot mai slabe şi îi cere explicaţii:

-Nu vor bă să mai plătească, au zis că le iei pielea şi mai bine falimentează micile lor afaceri
-Adi, nu te cred, l-am trimis azi pe Alex în zonă, toată lumea este cu plata la zi
-Tu mă crezi pe mine sau pe ei?
-Adi ai probleme? Ce se întâmplă, te putem ajuta?
-Nu am bă nimic, nimic bă. De azi caută alt sclav, eu îmi bag …în gaşca ta mă!
-Bă mucosule, crezi că poţi pleca aşa când vrei tu şi cum vrei tu? Îmi eşti dator vândut mă!
-Petrică nu uita ce pot să fac, de azi înainte ăla este teritoriul meu, dacă văd vreo săgeată le rup picioarele.

Adi iese pe uşă nervos, crede că a încheiat aici toată povestea, însă Petrică Leu nu era de acord cu asta. Ţinea la Adi dar acum a întrecut măsura iar Adi l-a făcut să pice de fraier în faţa oamenilor săi.

A doua zi toţi acoliţii lui Adi sunt culeşi rând pe rând de pe stradă, duşi în pădure şi bătuţi zdravăn. Sunt ameninţaţi că dacă mai sunt văzuţi în preajma lui Adi îi vor face dispăruţi.

Adi se trezeşte singur, nici taxele nu le mai poate recupera, oamenii au auzit că nu mai are spate şi îl sfidează. Două zile pleacă din oraş, se refugiază la casa părinţilor de la ţara, aici îşi conturează planul de a-l detrona pe Petrică Leu.

După două zile se întoarce în oraş, nu mai are bani, nu are prieteni, nimeni nu se mai uită la el. Toţi îl ocolesc, nimeni nu îl împrumută. Adi a trecut prin multe, nu mai poate deveni puştanul teribil, ar cădea în derizoriu.

După o noapte de stat în cârciumă se gândeşte să spargă un bancomat, îşi închipui sume fabuloase cu care ar putea părăsi ţara şi ar putea începe viaţa de la capăt. Puţin ameţit, mergând pe drum observă multă agitaţie în prajma casei lui Petrică Leu, era incendiu, poliţia nu lăsa pe nimeni să treacă.

Realizează rapid că nu îl vede pe Petrică, din 3 mişcări parcă zboară peste lanţul uman făcut de poliţie şi intră în casă, Petrică zăcea pe podea, sângera tare în zona stomacului. Adi îl apucă de braţ şi îl târăşte afară, medicii intervin şi îl stabilizează pe Petrică.

Adi află că Petrică a fost atacat de gaşca lu’ Bursuc, totul din cauza lui.
La 3 zile de la incident, la ştiri se anunţă că Bursuc şi acoliţii săi au fost arestaţi, urmează 25 de ani de închisoare pentru tentativă de omor, tâlhărie şi incendiere.

Prin ochii săi acum se rula un film prost, un film lipsit de speranţă. Realizează subit cum tocmai şeful interlopilor era să fie răpus de un mucos şi cum mucoşii îşi vor petrece restul vieţii în puşcărie.
Realizează că pe acest drum nu are altă soartă.

E vară, torid şi Adi face 18 ani, e major acum. Realizează că orice greşeală îl aruncă în puşcărie. Decide să se rupă de viaţa de stradă, deşi altceva nu ştie să facă. Îşi termină liceul şi încearcă să se angajeze.

Întâi se angajează ca salahor, nu îi place ce face dar se strădui să nu mai revină la acea viaţă. Îşi vede de treabă o lungă perioadă. Pe stradă foştii camarazi încearcă să îl tenteze să revină, îl anunţă că Petrică l-a iertat şi îi este recunoscător că i-a salvat viaţa, îi refuză.

Adi câştigă acum 700 ron pe lună, cam un sfert din cât făcea pe zi înainte. Este greu, era obişnuit cu un stil de viaţă dar se zbate aşa.
Adi acum are alt vis, acela de a deveni cineva, un alt cineva opus. Îşi vinde maşina de lux şi îşi plăteşte taxele la facultate, alege un profil politic, speră să schimbe lumea. Aici dă de o altă lume, o lume umană. Învaţă că există prieteni care stau lângă ei fără să le dea ceva sau să le ofere protecţie.

Facultatea este scumpă, aşa că Adi îşi mai ia încă un job ca paznic de noapte, practic lucra non-stop. Acum înţelege şi el cum se câştigă banii şi prin ce treceau oamenii ăia pe care el îi silea să plătească taxă de protecţie.

După 6 luni de zile când Adi apucă să se obişnuiască cu viaţa mediocră, este oprit de Petrică Leu pe stradă, acesta vrea să îi ofere o mare sumă de bani, de fapt speră încă odată să îl convingă pe Adi să revină. Îi arată ce greu trăieşte ci în ce lux ar putea reveni. Îl refuză, dar în timp ce vorbea cu Petrică, cu coada ochiului era atent la o mama, o mică patroană de librărie, aceasta plângea……îl văzuse pe Petrică şi pe Adi, nu avea banii de taxă.
Adi parcă auzea în gol, cuvintele lui Petrică treceau pe lângă el, imaginea acelei mame cu faţa strânsă în palme îl orbise.

Fără să fie atent la Petrică, îi zice:
– Nu vreau nimic de la tine, tot ce vreau este să nu mai ceri taxe din acest cartier
– Adi, ştii că avem o afacere aici, oamenii sunt oameni, noi tot oameni, trebuie să trăim toţi, nu?
– Exact, dacă îmi eşti dator vei lăsa oamenii ăştia să trăiască iar eu mă voi şimţi mai bogat.
– Bogat..(râde) bogat dar n’ai un ban, bogat în sentimente? Ce mănânci diseară? Omenie?
– Eu atât îţi cer, nu se ştie când te mai văd lat , poate de data asta te las acolo să mori.

Petrică citeşte determinarea de pe chipul lui Adi, nu spune nimic, se întoarce şi pleacă.

După o săptămână de zile nimeni nu mai colecta taxe în cartierul lui Adi, el încă mergea printre oameni cu capul plecat însă aceştia nu au uitat ce a făcut, nu au uitat nici ce a devenit acum şi totuşi îl salută.

Adi este departe de fiinţa umană, dar o parte din ea începe să se contureze……

Va urma…….

Like, share, comment!

, , , , ,
SHARE WITH FRIENDS:  
        
          

Lasă un comentariu

%d bloggers like this: