Home » de prin online » Seriale » Episodul 5 : Micul Erou

#MiculErou continuă….

Adi reuşeşte să se devină mai cerebral şi să ia totul pas cu pas.
Însă acum are o nouă problemă, a reintrat în graţiile fetei dorite, continuă meditaţiile şi sunt semne că Elena va ceda.

Este şomer iar el consideră că dacă nu va avea bani, nu va avea şanse cu Elena. Încearcă să se reangajeze însă soarta nu mai este atât de îngăduitoare cu el. Adi nu are calificare în nimic, faptul că urmează o facultate nu îl diferenţiază cu nimic de miile de şomeri ai oraşului.

Încearcă iar calea firească însă nimeni nu îl mai angajează, are 19 ani acum şi o reputaţie greu de uitat.
Angajatorii se tem, ştiu cine este şi ce poate face.

Lipsit de idei şi soluţii, Adi se gândeşte la un lucru urât de el mereu, traficul de droguri. A fost mereu cel mai urât mod de a face bani, însă acum se conturează în mintea lui ca fiind soluţia ideală.

Dacă mă apuc de ele, nu trebuie să vând mult, am nevoie doar de ceva bani. Aşa nimeni nu ştie, totul este pe ascuns şi nu mai ies la iveala, aşa Elena nu va afla niciodată“…..îşi spune el.

Aşa că Adi ia legătura cu un vechi prieten din Poliţie, Matei. Matei nu era cel mai bun exemplu de poliţist, ba chiar ai impresia că scopul lui în această instituţie este să susţină mafia.

Matei lucrează la Anti-Drog iar Adi ştie că Matei are o viaţă extra şi că mai face raiduri seara prin cartiere procurându-şi marfă.

Adi îi propune să facă rost de mai multă marfă, să o vândă urmând să faca 50% din venituri. Astfel toată lumea ar fi fericită, Adi nu ar mai ajunge la mâna interlopilor şi ar avea şi secretul asigurat de un poliţist.

Matei, un om corupt şi lacom acceptă fără să stea pe gânduri.
Aşa că nu pierde timpul iar seara iese cu Adi la “vânat”, Adi îi indică câţiva dileri locali. Matei profită de legitimaţie şi se duce direct la ei:

– Matei de la narcotice, ce aveţi în buzunare băieţi?
– Nimic, stăm de vorbă, ce nu avem voie?
– Bă puţoiule, dacă nu scoţi acum marfa chem mascaţii şi te duc undeva de unde nici mă-ta nu te mai scoate.

Speriaţi, puştanii au scos ce aveau la ei, nu era multă marfă. Aveau 2 grame de cocaină şi câteva joint-uri.
Seara a continuat pentru că nu era prea multă marfă ce putea fi vândută, joint-urile abia valorau 300 ron iar cocaina 100€ pe gram.

După ce şi-au făcut un stoc minim, Adi sună câţiva prieteni, consumatori. Îi minte că a prins el pe cineva care aduce marfă bună şi el doar intermediază, nu vrea să afle lumea că el se ocupă direct de marfă.

După o zi de vânzare, Matei şi Adi sunt fericiţi, au un profit de 700€ de căciulă din nimic.

Adi este în culmea fericirii şi o sună pe Elena să o invite la un restaurant, Elena cedează şi se lasă invitată.
Seara merg la restaurant, în timp ce aveau o conversaţie plăcută, lui Adi îi sună telefonul:
-Matei aici, hai!
-Nu pot am treabă, sunt cu cineva.
-Nu mă interesează, hai că am nişte ponturi şi avem de luat marfă.
-Am zis că nu pot.
-Bă mucosule, crezi că e după tine? Când zic hai, hai! Sau vrei să afle frumuşica ta cu ce bani o scoţi în oraş?

Se pare că Matei nu este cel mai prost poliţist, l-a urmărit şi ştie fiecare pas făcut de Adi.
Adi încearcă să se scuze:
-Elena, sefu şi ….îmi pare rău pentru neplăceri dar…ştii o să îmi dau demisia dar…
-Pfff e o prostie, dacă te cheamă şeful la muncă , asta e. Dar apropo ce munceşti? Este totuşi 21:00
-Păi….eu….sunt oarecum asociatul unei firme de recuperări…..
-Wow, ce fel de recuperări?
-A nu, nimic periculos….ştii o firmă de leasing ne angajează să recuperăm maşinile celor care nu mai plătesc iar asociatul meu le pândeşte, la momentul oportun folosim cheia de rezervă şi recuperăm maşina pentru firma de leasing.
– E ok, dacă job-ul te cheamă, asta este.
– Îţi promit că nu se va mai întâmpla şi voi încerca să caut altceva de muncă…
– Nu trebuie să te scuzi, este job-ul tău.

Se pupă şi îşi iau rămas bun.

Adi este turbat, în seara asta el merge peste dealeri şi le confiscă marfa, uită că nu trebuie să se expună.
Unul din dealeri îl recunoaşte
-Man, tu eşti Adi, dece ne iei marfa? E marfa lu Petrică Leu
-Mă doare în cur de Leu, îi spui că prietenul meu din maşină de la narcotice ţi-a confiscat marfa, dacă aud că ai zis ceva de mine, te bag la bulău.

Adi, e plin de nervi, e necontrolabil, deşi nu are marfă multă îşi sună imediat doi prieteni să cumpere ce are
-Bibane, am ceva pentru tine, acum, e bun, e ce trebuie.
-Adi, nu am chef în seara asta, nu am nevoie
-Bă tu ai nevoie acum , că zic eu şi că e de la mine, n’auzi?
-Adi dar eu..
-În 5 minute sunt la tine acasă.

Bibanu cumpără, mai mult de frică…însă aceste reacţii nu rămân fără repercursiuni. Rapid fuge bârfa în târg că Adi s-a apucat de nasolii, mai rău că îl fură pe Petrică Leu.

Lui Adi nu îi pasă, se bazează pe Matei, însă îl subestimează pe Leu.
Adi gândeşte să dea o lovitură mare şi să devină furnizor, să iasă din “recuperările” astea de pe stradă unde este expus şi să îşi acopere ieşirile în faţa lumii cu scuza “Eram beat, nici nu ştiu de ce am luat drogurile alea

Pentru asta Matei apelează la câţiva informatori mărunţi, află că Petrică Leu ar trebui să primească un transport de 2 kg de cocaină ce ar veni din Spania cu oprire la Timişoara.

Adi nu are încredere în aproape nimeni, aşa că apelează la 2 “mercenari”, adică nişte oameni fără viitor pe care Adi îi folosea atunci când avea nevoie să sfărâme oase fără urmea, oamenii ăştia erau capabil de crimă pentru o sumă modică. Sunt oameni fără job, fără casă, fără nimic….închisoarea pentru ei este lux.

Împreună cu ei se îndreaptă spre Timişoara să pună mână pe transport, 2 KG în piaţă ar însemna 200.000€ iar Adi şi Matei ar putea sta la cutie mulţi ani de zile cu această sumă…….

Va continua….

Dacă vrei ca povestea să continuie, susţine scriitorul prin share!

, , , , , ,
SHARE WITH FRIENDS:  
        
          

Lasă un comentariu

%d bloggers like this: