Home » Personal » Blog » Povestea unui bărbat la salonul de epilat

Tema Hair-Files a concursului Superblog 2015 mi-a adus aminte de povestea amuzantă a fostului meu coleg Bogdan. Un tip chipeș, foarte mândru de el și foarte atent la orice detaliu.

Așa că am căutat conversațiile vechi în care Bogdan îmi povestea experiența, meritul și durerea îi aparține, eu doar am readaptat textul pentru a putea fi postat pe blog.

„Băi, m-am dus la **** acolo la IFR, acolo mă tund eu mereu. Am intrat, cum fac mereu fetele de acolo, îmi zămbesc frumos la clienți, probabil e în fișa postului.

M-am dus plin de mine direct la patroană :
– Bună ziua, ce mai faceți?
– Bine Bogdan, la tuns?
– Heheee nu, vreau să mă epilez la subraț și pe piept.
– Bogdan …ești sigur? (deja o vedeam cum se mustăcește, credea că iar fac mișto de ea).
– Foarte, se deschid piscinele , deci este necesar.
– Bine dar știi că doare?
– Sânge să nu văd, durerea e o stare de spirit pentru mine (o ardeam erou că e tipa aia blondă nouă )

M-au dus în spate, să mor de știam că salonul e așa de mare, zici că au ăștia ditamai clinica, câte încăperi aveau. Dar m-am dus mândru, după mine a venit tipa nouă și m-a rugat să mă dezbrac de tricou. Mi-am supt burta , stăteam încordat să nu se vadă colaceii. Deja mă simțeam cam nasol că fix ea mă vede păros, dar am zis că poate dacă se ocupă de mine, apuc să îi cer un număr de telefon.

După ce mă dezbrac, mă întind pe un pat de ăla de zici că eram pe masa de operații, aflu și cum o cheamă pe tipă, Cristina, deja făceam progrese. Urmează să am parte de o epilare cu ceară tradițională din miere de albine
ceara-epilat-traditionala-dischete-1kg-miere.

Deja eram emoționat, nici o durere nu mă putea învinge, doar era Cristina lângă mine. După 5 minute vine o altă colegă:

– Mulțumesc Cristina, poți să stai aici să înveți.
– Cum….nu Cristina?
– Nu, Cristina e nouă, trebuie să învețe (deja gândul la durere revenise, după ce că îndur, cum îi mai cer eu numărul de telefon Cristinei?)

Începe tipa și mă dă cu conținutul ăla fierbinte :

– Cu ce începem?
– Cu subrațul
– Să știți că o să doară!
– Pentru aspectul nostru, merită o durere nesemnificativă, cât poate să doară, doar nu aveți ace.
– Bine….

Și jbangggggggg prima fâșie, deja îmi lăcrimau ochii, începusem să tușesc, frateee îmi venea să plâng. În gândul meu i-am rostit femeii toți sfinții și morții de care nici nu cred că știa. Cristina mă privea și zâmbea, eu mă chinuiam să acopăr plânsul cu râsul.

Îmi ridică iar brațul, pune mâna ușor „S-a cam înroșit” și jbangggggggggggggg a doua fâșie, deja îmi crăpam singur dinții în gură. Cred că dacă eram puțin stricat la stomac, sigur făceam o bucurie în salon.

– Doamnă dar nu s-a terminat?
– Păi nu se ia așa din prima, trebuie sa luăm pe bucățele pentru a lua bine.

Îmi venea să mă ridic și să fug, uitam și de Cristina și de tot, dar eram deja masacrat la brațul stâng iar la dreptul zici că eram 1-Q Sapro.

Cristina simte că mă scap pe mine de durere și vine să mă „liniștească”
– Hai că mai ai puțin, facem subrațul drept și revenim la stângul după ce trece puțin, au mai rămas firicele.
– (deja o uram pe Cristina ) Da, ce a fost mai rău a trecut….

Îmi ridică brațul drept și jbanggggggggg, frate să moară bibi zici că avea aia dușmănie pe mine, nu știu, o fi avut fată acasă și am ieșit cu ea, băăăăă am simțit durerea până în adâncul creierului, îmi tremura carnea pe mine de frică și durere.

Începeam să cedez psihic, din ochiul stâng mi-a evadat o lacrimă.
Când credeam că prima bucată a trecut și nu poate fi mai rău, pleacă a doua fâșie. În momentul ăla am simțit cum câteva picături de pipi m-au umezit. Eram roșu tot, nu știam ce e cu mine. Încercam să mă ridic să văd dacă se observă, aproape că nu mai simțeam durerea de rușine ce îmi era.

Mă gândeam „mă ridic repede și pun prosopul peste pantaloni să nu se vadă”, când nenorocirea s-a produs.

– Nu e bine, trebuie să repetăm procesul, au mai rămas fire și sunt destul de multe.

Moment mai mare ca ăsta de panică, nu am trăit niciodată, mă simțeam ca în filmele alea horror în care vine ăla rău și te taie bucățică cu bucățică.

Am uitat și de Cristina și de tot. Am zis că dacă sunt câteva firicele, nu va mai fi dureros. Deja mă ustura numai când aplica amestecul. Pielea mea era vraiște.

Prima tragere……….. a fost cumplită, nu cred că pot descrie sentimentul, asta și pentru că…..îmi dăduse sângele, moment în care mi-am odihnit puțin ochii, am leșinat.(să nu văd ace și sânge).

După câteva secunde mă trezesc cu palme peste față, eram pe jos. Nu știam ce se întâmplă și ce tot mă întreabă astea dacă mă simt bine, era o multitudine de femei, cred că au venit și vecinele de pe stradă să mă vadă lat „Hahaha uite-l pe Bogdan , a leșinat de la epilare”.

Brusc mi-am adus aminte de problema mea cu picăturile răzlețe, m-am uitat spre pantaloni și eram fleașcă „Băăăăă m-am **** pe mine?” dar m-am calmat repede, am observat că eram ud tot, mă stropise cu apă pe față. Deci problema mea era acoperită acum.

Fetele m-au rugat să mă duc acasă și să revin a doua zi pentru a termina și pentru a ne apuca de piept. Din momentul ăla nu am mai trecut pe acolo, mor de rușine și acum când trec pe lângă salon. M-a mâncat în fund să mă duc la mine în cartier unde mă cunosc toate.”

Bogdan nu mai merge la saloane , a învățat să își cumpere singur accesorii pentru epilat. Eu personal am râs cu lacrimi când îmi povestea, nu am cum să pun textul exact pentru că sunt mai multe mame și sfinți împrăștiați.

Recunosc că eu am metoda clasică, bic-ul. Deci dragi femei, sunteți niște eroine.

Oare inghinal tot așa dureros e?:)

Eu personal nu cred că este chiar atât de dureroasă epilarea, mă gândesc că tehnologia a avansat. Poate este dureroasă pentru bărbați, mai ales că noi avem idei preconcepute în acestă privință.

Femeile fac asta foarte des, deci procesul probabil e dureros doar prima dată când smulgi firele alea bine înrădăcinate, ulterior sunt niște fire răzlețe , fără o rădăcină puternică și procesul este mai fin.

Oricum sunt tot felul de aparate de epilare definitivă care știu sigur că nu au cum să fie dureroase.

Chiar am făcut odată niște glume între golani, i-am făcut modele unui amic cu aparatul pe picior. Nu a vrut să se epileze de tot , așa că a rămas cu o mare bucată de picior cheală timp de câteva luni de zile.

Deci epilarea cu aparate nu este dureroasă, ele funcționează pe bază de impulsuri sau lame după caz. Sunt și procedee de epilare cu ceară care nu sunt dureroase, mă gândesc că îmbinarea produselor potrivite sunt secretul.

Eu nu am avut încă tupeul să trec la ceară, încă am mașina mea care îmi mângâie pieptul și îmi înlătură părul de pe piept și burtă, cât despre subraț, tot la bic.

Și acum stimați vizitatori, vă provoc!

Vă epilați? Dacă da, prin ce procedeu? Cât de des? Acasă sau la salon?

Este sau nu un mit, durerea epilării cu ceară?

Hai cu tupeu, vărsați aici 🙂

, , ,
SHARE WITH FRIENDS:  
        
          

comments

  1. Claudia spune:

    Demential ! Saracul Bogdan ! Nu a stiut ca baba pentru frumusete sufera ! Da chiar sufera, frate, nu gluma ! Bun material … si scris cu pasiune. Pai epilatul cu ceara chiar doare, insa este adevarat ca depinde si de cat si unde epilezi 🙂 🙂 🙂

  2. trz spune:

    Bogdane esti un erou frate !!! Masina de tuns mica si bic, restu’ pentru dusmani

  3. […] Povestea unui bărbat la salonul de epilat […]

  4. Alina spune:

    si jbanggggggggg, haha, cat am ras!!!

  5. Ionescu spune:

    Foarte amuzanta relatarea.
    Epilatul cu ceara nu este atat de dureros precum la descris Bogdan . Este adevarat barbati sunt mult mai sensibili la durere,dar sa nu exageram. Sunt cosmeticiene care au o mana usoara si altele cu mana foarte grea.Dragi,barbati,nu va temeti sa intrati in cabinetele cosmetice nu toate cosmeticienele au o mana asa grea. )))

  6. Gabriel spune:

    Mai exista si metrosexuali printre barbati…

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Statistici T5
%d blogeri au apreciat: